În gramatica norvegiană, există două moduri principale de a forma gradele de comparație ale adjectivelor:
-
Forma regulată: Majoritatea adjectivelor formează comparativul cu sufixul -ere și superlativul cu -est. De exemplu:
- fin - finere - finest (frumos - mai frumos - cel mai frumos)
- høy - høyere - høyest (înalt - mai înalt - cel mai înalt)
-
Forma cu "mer" și "mest": Anumite categorii de adjective, inclusiv cele considerate "lungi", folosesc structura analitică cu "mer" pentru comparativ și "mest" pentru superlativ, similar cu engleza (more/most) sau româna (mai/cel mai).
Ce înseamnă "adjective lungi"
Termenul "adjective lungi" se referă la mai multe categorii de adjective, nu doar la lungimea propriu-zisă măsurată în silabe. Din sursele analizate, următoarele tipuri de adjective folosesc "mer" și "mest":
-
Adjective care se termină în -sk:
- praktisk - mer praktisk - mest praktisk (practic - mai practic - cel mai practic)
-
Adjective care se termină în -e:
- Sunt comparate cu "mer" și "mest"
-
Adjective de origine străină:
- Multe adjective împrumutate din engleză sau alte limbi europene
-
Adjective derivate din participii:
- Formele verbale folosite ca adjective, de exemplu "berømt" (faimos)
-
Adjective complexe:
- interessant - mer interessant - mest interessant (interesant - mai interesant - cel mai interesant)
- komplisert - mer komplisert - mest komplisert (complicat - mai complicat - cel mai complicat)
Deși sursele nu specifică exact câte silabe trebuie să aibă un adjectiv pentru a fi considerat "lung", exemplele furnizate (interessant, komplisert) sugerează că adjectivele cu trei sau mai multe silabe tind să folosească această formă.
Această regulă are un caracter practic, deoarece adăugarea sufixelor -ere/-est la cuvinte deja lungi ar putea crea forme greoaie și dificil de pronunțat.